GEAMIA HUNCHIAR este amplasata in zona istorica a orasului, la cativa pasi de Muzeul de Arta Populara. Acest lacas de dimensiuni nu prea mari are o insemnatate imensa pentru istoria si multiculturalitatea Constantei, fiind cel mai vechi edificiu de cult musulman din oras.
Filele istoriei ne povestesc ca, la inceputul secolului al XIX-lea, Constanta, care ocupa atunci doar zona peninsulara (actuala zona istorica, de la Cazino pana aproape de Muzeul de Arta Populara), era marginita de un zid de aparare cu bastion construit de turcii care stapaneau Dobrogea la acea vreme. Acest zid de aparare a fost distrus intre anii 1828 - 1829, din el ramanand doar un morman de pietre albe. Din acele ramasite a fost inaltata in anul 1867 frumoasa geamie Hunchiar, al carei nume inseamna in limba turca "guvernator".
Avand o arhitectura specifica stilului maur, Geamia Hunchiar este un edificiu simplu, alcatuit dintr-un corp principal de forma patrata, care adaposteste sala de rugaciuni, si un minaret inalt de 24 de metri, prevazut in partea superioara cu un cerdac. Din minaret, care este echivalent cu clopotnita bisericilor crestine, se face chemarea la rugaciune. In trecut, imamul, preotul, musulman, urca de 5 ori pe zi in varful minaretului pentru a anunta credinciosii, in limba araba, ca a sosit vremea rugaciunii. Si astazi se poate auzi chemarea imamului, rostita in limba araba, din minaretul geamiei Hunchiar. Singura diferenta este ca imamul nu mai urca in cerdacul minaretului, ci se foloseste de difuzoare pentru a raspandi in vazduh chemarea la rugaciune.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial geamia Hunchiar a fost serios avariata, fapt care a dus la inchiderea sa. Lacasul de cult a ramas in acest stadiu pana in 1990 cand reprezentantii cultului musulman s-au ocupat de renovarea sa. Inca mai pot fi observate bucatile de piatra alba care au alcatuit zidul de aparare al Constantei.
In interior, geamia Hunchiar este prevazuta cu o sala simpla, de forma patrata unde credinciosii se roaga. Podeaua este acoperita in totalitate de covoare persane foarte frumoase, iar peretii sunt lipsiti de picturi care sa redea scene religioase. Singurele obiecte care infrumuseteaza peretii geamiei sunt cateva tablouri in care sunt scrise cu litere arabe versete din cartea sfanta, Coran. Principalul element de cult din interiorul geamiei este mihrabul, locul de unde imamul oficiaza slujbele religioase. Acest altar, daca putem sa-l numim asa, reprezinta o "nisa" in perete si este imbracat intr-o faianta speciala, adusa din Turcia si inscriptionata cu versete din Coran. Dinaintea mihrabului este asezat un covor persan rosu, lucrat manual, daruit in 2001 de presedintele Turciei.  De retinut este faptul ca mihrabul este orientat intotdeauna catre orasul sfant al musulmanilor, Mecca. In dreapta mihrabului se afla minbarul,  locul din care imamul predica in zilele de vineri si in zilele de sarbatoare. Minbarul reprezinta calea lui Allah si apare sub forma unui balcon de lemn cu trepte. Numarul scarilor este intotdeauna impar si variaza in functie de marimea lacasului de cult.
Daca pasiti pentru prima data intr-o geamie este bine sa stiti ca se impun cateva reguli de conduita, cum ar fi tinuta decenta si pastrarea linistii. De asemenea, se stie ca oricine intra intr-un lacas de cult musulman, fie ca sa se roage, fie ca sa il viziteze si indiferent de credinta, trebuie sa se descalte. Aceasta regula este impusa din motive de igiena, pentru ca, in cursul rugaciunii, credinciosii musulmani ating cu fruntea podeaua. Daca vizita dumneavoastra se suprapune momentului rugaciunii, este bine sa evitati sa treceti prin fata unui credincios care se roaga.