BISERICA ARMENEASCA din Constanta poarta hramul "SFANTA MARIA" si este situata pe tarmul marii, in apropierea Bisericii grecesti, mai exact, pe strada Callatis. Mai putin cunoscuta constantenilor si turistilor, poate si din cauza faptului ca edificiul nu iese in evidenta printr-o arhitectura spectaculoasa, Biserica armeneasca intruchipeaza existenta poporului armean pe pamanturi dobrogene si reprezinta o pata de culoare pe harta multiculturalitatii constantene. Primii armeni au ajuns in Dobrogea in secolul al XV-lea, stabilindu-se in acele vremuri la Babadag, centru administratiei otomane care stapanea atunci tinutul dintre mare si Dunare. Armenii au ajuns mult mai tarziu la Constanta, iar potrivit insemnarilor istorice, in 1740 acestia si-ar fi ridicat o biserica de lemn aproape de malul marii.
Actuala Biserica armeneasca functioneaza intr-o cladire ridicata in anul 1880 si care a functionat ca scoala pentru copiii comunitatii armene. In 1940 sala de spectacole aflata la primul etaj al scoalii a fost transformata in lacas de cult, asta dupa ce biserica de lemn a comunitatii a fost distrusa de un incendiu. Din cauza lipsei de elevi scoala a fost inchisa in 1948, iar Biserica a preluat intreaga cladire.
Biserica armeneasca este una apostolica si traditional ortodoxa ca si cea romaneascam, insa exista mici diferente in ceea ce priveste celebrarea catorva sarbatori religioase. In general, biserica armeneasca se aseamana cu cea ortodoxa romaneasca din punct de vedere arhitectural, avand forma de nava sau cruce si fiind alcatuita din naos, pronaos si altar. Avand in vedere ca Biserica armeneasca de la Constanta a fost amenajata intr-o fosta scoala, arhitectura sa este diferita fata de cea a lacasurilor de cult traditionale.  La interior peretii bisericii nu sunt pictati, ci sunt acoperiti cu icoane de dimensiuni mari.  Lacasului de cult a fost renovat intre anii 1990-1991 si 1998-2002 atunci cand s-au adus imbunatatiri interiorului, acoperisului si tencuielii exterioare. Schimbarile arhitectonice au dus la realizarea unor arcade largi, a unui altar deschis si a clopotnitei tipic armenesti aflata in exteriorul cladirii.
De remarcat este faptul ca si in prezent slujbele din cadrul acestei biserici se tin in limba armeana clasica, o limba pe care cei mai multi credinciosi nu o inteleg. Exista insa si situatii de exceptie, cum ar fi casatoriile mixte, atunci cand oficierile se fac in limba romana.